Travel & Living

Rezervaţia de zimbri de la Bucşani

Rezervaţia de zimbri de la Bucşani

Share this Article

Written by: Me visit my website

Ajunşi la Ulmi, lângă Târgovişte, drumul ne duce către Bucşani, comună situată la 20 km de Târgovişte şi la 50 km de Bucureşti (DN72, Târgovişte – Bucureşti). Aici găsim Zimbrăria Neagra, rezervaţie de zimbri în care trăiesc cele mai mari animale din Europa.

Animalul simbol al românilor a dispărut de pe teritoriul ţării noastre în secolul XIX, datorită vânătorii intensive şi a distrugerii habitatului natural prin tăierea pădurilor. Recolonizarea a început în anii ’50, prin aducerea de animale din Polonia la Haţeg, în judeţul Hunedoara. Ulterior au mai fost create rezervaţii la Dragoş-Vodă în judeţul Neamţ şi la Vama Buzăului în judeţul Braşov.

În pădurea Neagra, rezervaţia de zimbri de la Bucşani, a luat fiinţă în 1983, când au fost aduşi 16 zimbri din rezervaţia de la Haţeg, dar şi câţiva din străinătate. Cine n-a văzut niciodată un zimbru, va fi impresionat de alura impozantă, chiar înfricoşătoare, precum şi de privirea fioroasă a acestui animal nobil, care te urmăreşte extrem de atent de-a lungul aleii străjuite doar de un gard din bârne de lemn, apărătoare fragilă în faţa unei astfel de turme. Un zimbru matur mascul ajunge la o greutate de o tonă, iar femela la o jumătate de tonă, o înalţime de aproape doi metri şi o lungime de până la 2,5 metri.

În momentul de faţă în rezervaţie se află 37 de zimbri născuţi în captivitate. Toţi au nume care încep cu RO, de la România, unele dintre ele fiind de-a dreptul amuzante, de exemplu, Robokap, care se ridică la importanţa numelui său, crede că este vedetă şi uneori devine agresiv. El este cel care rămâne impasibil în ţarcul imens atunci când toată turma aleargă la masă, aşteptând să fie servit! Cel mai mic zimbru are o lună, iar cel mai în vârstă animal este o femelă de 22 de ani (la momentul vizitei noastre).

Îngrijirea zimbrilor nu este deloc uşoară. Hrănirea lor se face folosind o căruţă trasă de doi cai plini de curaj, care intră pur şi simplu în ţarcul fioroaselor animale, turma înfometată alegând în urma lor. De nenumărate ori, responsabilii parcului au fost nevoiţi să se ascundă sau să fugă ca să scape de furia vreunui mascul fioros.

Vara, zimbrii se plimbă liberi prin pădure, unde îi sperie chiar şi pe pădurari când apar de sub mormanele de frunze uscate sub care le place să se ascundă, dar iarna se strâng în turme şi aşteaptă furajele: dimineaţa – fân şi lucernă, după-amiază – uruială. Deşi e mai înalt decât un om şi mai puternic decât un cerb, pentru a supravieţui şi a se înmulţi are nevoie de fânul, cerealele, porumbul sau sfecla pe care le primeşte de la îngrijitori din octombrie până în aprilie. Un zimbru matur mănâncă în fiecare zi zece kilograme de fân şi zece de uruială (grâu, pormub, orz, ovăz şi seminţe de floarea-soarelui măcinate).

Tags: , , , , ,

No comments


Leave a Reply


Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.