Travel & Living

Cetatea lui Vlad Ţepeş

Cetatea lui Vlad Ţepeş

Share this Article

Written by: Me visit my website

Cetatea Poenari din judeţul Argeş (Căpăţânenii Pământeni), este construită la o altitudine de 850 metri, în varful muntelui Cetăţuia. Ca să ajungi la ea trebuie să urci o scară construită de-a lungul muntelui, formată din 1490 de trepte. Bijuteria Munteniei este situată în apropierea Barajului Vidraru, pe un vârf de munte, fiind acum în stadiu de ruină.

Legenda spune că pentru a-i pedepsi pe târgoveţi, Vlad Ţepeş a adunat locuitorii oraşului, ” juni şi fete mari aşa cum au fost împodobiţi in ziua Paştelui şi au tot lucrat la cetate până li s-au spart hainele de pe ei” (nefiind vorba de zidirea cetăţii, ci de refacerea sau completarea ei). A fost reşedinţa secundară a lui Vlad Ţepeş, ultimul refugiu al voievodului înainte de a pleca în Transilvania, construită ca un avanpost şi mai târziu devenind o cetate învăluită în legende.

Forma este alungită, are 5 turnuri, 4 rotunde şi unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime şi partea lor nordică s-a prăbusit la cutremurul din 1915. Fortificaía a fost construită de Negru Vodă, ulterior fiind renovată de Vlad Ţepeş. Turnurile erau acoperite cu şindrilă, interioarele pardosite cu strat de cărămizi dreptunghiulare. Despre cetatea izolată, situată departe de drumurile comerciale, se spune că ar fi fost loc de refugiu, de întemniţare a duşmanilor sau de adăpostire a vistieriei ţării. A fost una din fortificaţiile care au contribuit la victoria finală a românilor din anul 1462. Voievodului îi revine meritul că a întârziat pentru cel putin şapte decenii înaintarea armatelor otomane spre sudul şi centrul Europei. Ultima restaurare a cetăţii a fost făcută între anii 1969-1972, când s-au consolidat şi înălţat zidurile şi s-au construit trepte de acces care permit vizitarea întregii fortăreţe.

Tronând pe vârf de munte, deasupra cursului superior al Argeşului, a fost menţionată într-un document emis de Ludovic al V-lea Postumul în 1453. Cetatea l-a inspirat şi pe Jules Verne când a scris volumul Castelul din Carpaţi, datorită legendelor povestite de o româncă despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş.

Una din legendele despre Cetatea Poenari, cunoscută sub numele de Râul Doamnei, vorbeşte despre soţia domnitorului, care ştiind că turcii sunt în apropiere şi simţind că nu există şanse de scăpare, s-a urcat pe zidurile dinspre râul Argeş şi a strigat soldaţilor că preferă să se omoare decât să fie prizoniera turcilor. Apoi doamna ţării s-a aruncat în prăpastie, trupul zdrobindu-se de stâncile udate de apa râului. Locul unde a căzut s-a înroşit de sângele ei, iar acest lucru este vizibil şi în zilele noastre.

După drumul istovitor printr-o pădure frumosă, însoţiţi de vreo 4 căţei experimentaţi în urcarea şi coborârea treptelor interminabile, ne-am trezit sus, deasupra tuturor, înconjuraţi de peisaje minunate, într-o parte valea Argeşului cu oraşele ei pe care le lăsasem demult în urmă, în cealaltă parte Transfăgărăşeanul cu majestuosul Baraj Vidraru. Am admirat peisajele extraordinare în timp ce deasupra noastră plana un vultur brun, iar pe aleile şi zidurile pietruite şopârlele ieşiseră să se încălzească la soare.

Ne-am odihnit puţin, am fotografiat peisajul ca să vedeţi ce pierdeţi dacă rataţi să ajungeţi acolo şi am coborât parcă mai greu decât am urcat, însoţiţi de aceiaşi câini, ca să ne oprim la frumoasa Pensiune „La Cetate“, aflată chiar de la poalele muntelui. De pe terasa rustică, în timp ce mâncam cu poftă o ciorbă de văcuţă, numai bună după efortul depus, un păstrăv la grătar, prins chiar din râul care susura în faţa noastră, asezonat cu mujdei de usturoi numai bun şi cartofi crocanţi, plus un desert format din cei mai buni papanaşi cu smântână şi afine din România, am admirat cetatea şi ne-am minunat că în urma cu puţin timp fusesem deasupra lumii!

Tags: , , , , ,

No comments


Leave a Reply


Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.